Privatizare
    "Proprietatea e furt", a zis filozoful Proudhon. Şi cam are dreptate. În orânduirea Comunei Primitive, niciu-un membru al comunităţilor umane nu deţinea altceva decât uneltele cu care îşi procura hrana. Cu timpul cei mai hapsâni şi mai răi sau mai puternici au început să-şi facă o parte din ce în ce mai mare din bogăţia tribului, să şi-o însuşească şi să şi-o legifereze. Ce a urmat  ştim cu toţii. Ăsta-i al meu şi asta e a mea, apare proprietatea prin rapt. Când proprietatea devine privată şi nu personală, hoţii proprietari încep să legifereze proprietatea privată. De aceasta nu te mai poţi atinge decât prin Revoluţie Comunistă.
    A fost şi asta,, dar lăcomia umană şi setea de putere nu are oprelişti. Dacî bogătaşii lumii capitaliste au un parcurs istoric, legitim sau nu, ce ne facem cu proprietatea privată însuşită de urmaşii comuniştilor? La noi, furtul a început imediat după fuga lui Ceauşescu. S-a furat din birourile puterii de partid şi de stat, din sediile miliţiei şi securităţii de către viitorii revoluţionari. Dar s-au furat mărunţişuri. Bogăţiile adevărate se aflau în bănci, în activele instituţiilor, intreprinderilor de stat sau cooperatiste şi în saltelele "nomenclaturii" de partid care au pus umerii din gtreu la uciderea lui Ceuşescu şi la începerea tranziţiei de la proprietatea personală la proprietatea privată, de la proprietatea comună la cea de grup.
   Nomenclaturiştii, şefi de partid şi destat, şefi de instituţii centrale şi locale, directori, generali de securitate şi miliţie, generali de armată, au făcut la început un pas înapoi şi au împins în faţă lingăii şi ciripitorii din linia a doua, de o probitate morală egală cu zero. Aceştia erau îndrumaţi îndeaproape în actele antisociale de spoliere a averii naţionale şi acoperiţi de o adevărată mafie de cumetrie, de către organele judiciare. Primii îmboşăţiţi au fost judecători, procurori şi şefi de poliţie. Lanţul îmbogăţirii politice a devenit viabil abia după minariade, după consolidarea FSN-ului lui Iliescu.  A început fabricarea de legi şi măsuri pentru ca fiecare client politic să devină nu numai bogat dar şi deţinător de prorietate, de hălci din averea poporului.
  Sub pseudonimul "privatizare", cuvântul adevărat fiind acumulare de avere, s-a început un jaf inimaginabil. Potentaţii vremii, potentaţi pe făcături politico - mafiote, au adus ţara în ruină. Avuţia naţională a fost împrăştiată în cele patru vânturi pentru nişte amărâte de comisioane. Amărâte dar pentru unii incomensurabile la gândirea lor de lachei. Un amiral de armată a cedat baza sportivă a marii unităţi, cu active de peste 20000000 de lei ceauşişti, pe tri pahare de wiski şi un apartament.

                            O ţară condusă de repetenţi.
      Avem sute de cazuri de conducători politici, parlamentari, miniştrii, preşedinţi de Consilii Judeţene, primari, etc... care nu numai că nu au făcut carte, dar au fost şi repetenţi la şcoală. Protagonist Crin Antonescu. Oameni care nu au avut în viaţa lor un loc de muncă, nu au altă meserie decât şmecheria şi eludarea legilor. Cum a ajuns România pe mâna acestor oameni? Răspunsul îl găsim la KGB-ul xcare l-a impus pe Ion Iliescu, la CIA care a preluat ştafeta, La Uniunea Europeană care a ieşit din criza anilor 90, pe seama fostelor ţări comuniste din care cea mai uşor de jefuit era România. Resursele industriale şi naturale ale România, departe de celelalte ţări europene, au stârnit efectul Pavlov al Europei şi SUA, care au salivat abundent pe bogăţiile României. Şi-au găsit repede slugi hapsâne, lipsite de patriotism şi bun simţ, băloşii naţiunii, marionete jegoase ale străinătăţii, profitori fără obraz, oameni de nimic care n-au făcut nimic în viaţă decât jafuri, furturi, înşelăciuni în interes personal
    De la înfiinţarea Institutului Marinei Militarea şi până la "revoluţie", acestă instituţie de învăţământ a avut trei repetenţi. Bobină şi Radu Mazăre pentru intelectual subliminal şi Traian Băsescu, un student eminent dar libertin, pe motive disciplinare.
    Halal ţară, halal conducători!

                             Clasa 0!
     Ca om bătrân, obişnuit cu sistemul de învăţământ din vremea copilăriei mele, am avut oarecare îndoială faţă de reforma dl.ministru Funeriu. Astăzi am avut o revelaţie. Am văut prichindei în clasa 0. Îmbrăcaţi frumos ăn uniforme cochete, cu ghizdanul în spate, mai mândri decât Napoleoan, plini de vigoare. Mmi-am adus aminte de "şoimii patriei" o invenţie socială juvenilă de mare încărcătură psihică. Sunt convins că această generaţie de copii vor ridica peste 15 ani România. Se pleacă cu alt entuziasm şcolar, cu altă mentalitate spre carte şi perfecţionare profesională.
    Bulversarea sistemului de învăţământ a început încă de pe vremea lui Ceuşescu. O altă "Abramburică" a impus liceul peste tot. Liceu teoretic, liceu industrial, liceu agricol,etc. au dispărut Şcolile profesionale care scoteau meseriaşi de nota 10, oameni de oameni, care îşi găseau vocaţia în arta meseriei, fără nevoia altor tipuri de culturi.
    După 1990, aşazisa perioadă de tranzicţie a pus urmaşii Elenei Ceauşescu în postura de a bramburii în continuare învăţământul românesc. FSN-ul a fâsâit în continuare. A venit schimbarea pseudocapitalistă a Convenţiei democratice, formată din cei mai feroce activişti P.C.R. Ministrul ţărănist Marga inventează manualele alternative. Din şapte manuale de istorie ne-am pierdut domnitorii. Din şapte manuale de română l-am pierdut pe Eminescu şi i-am pierdut pe Alecsandri, Coşbuc, Goga, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, Şt.O.Iosif, Ispirecu,etc... şi i-am descoperit pe povestitorii de alte limbi care trabsmiteau mesaje prin traduceri. Cititorul primeşte sentimentele traducătorului, pentru că lectura adevărată se face în limba în care a fost scrisă. Ca o paranteză, ţărăniştii au înfiinţat şi Casa de Asigurări de Sănătate, care înghite de 15 ani bani negri pentru partide.
     A venit din nou PSD-ul la guvernare şi Ambramburica a inventat sistemul de producere a cărnii vii pentru "fabricile de diplome". Acum inventăm bacalaureat profesional, anulăm clasa 0 şi lăudăm brambureala ce ne va paşte.
       Să dea Domnul ca după 9 decembrie să scăpăm de fantoma "politrucului" omniprezent şi catastrofal!

                                Apărarea naţională.
       Esenţa suveranităţii unui stat este apacitatea lui e apărare. La ora actuală România este un căţeluş jigărit care latră intre picioarele unui dulău numit NATO. Cine cunoaşte comportamentul canin poate să-şi dea seama de posibilitatea ca dulăul, enervat de chiţăiturile căţeluşului să-l suprime.
       Discutăm prin vocea şefului Statului Major General, un amiral de birou,despre necesitatea achiziţionării în următorii cinci ani a trei avioane de luptă. Tinerele generaţii care nu mai sunt educate în spirit patriotic o să creadă că apărarea armată a ţării este "super". Pentru ei şi pentru cei amnezici vă dau nişte cifre.
       În 1989 România avea o armată de 270.000 de militari cu 30 de generali. Astăzi avem o armată de 7000 de militari cu tot atâţia generali. Aveam 1500 de tancuri şi 2500 de maşini blindate cu toate celelelte necesităţi logistice. Aveam 1800 de piese de artilerie, 1900 de avioane şi elicoptere, din care 1200 de luptă.
      Ce mai avem acum? Circa 90 de tancuri, 120 de transportoare blindate şi 12 avioane de luptă.
       Naţiunea română nu mai are muşchi, aşa că mergem cu Dumnezeu! "Capul plecat sabia nu-l taie". Dar mai poţi ridica privirea?

                                 Ursul nu minte. Minciuna e a omului!
    Atâta vânzoleală mediatică cu ursul ucigaş! Oare ursul a greşit sau omul? Întrebarea esenţială care trebuia pusă de prima dată este: cine răspunde? Fond privat de vânătoare. Ne e frică să spunem că aparţine puşcăriaşului, sau baronului local. O presă de mizerie adaptată interesat campaniei electorale. dacă câinele meu muşcă pe cineva, eu răspund legal. Al cui e ursul care a omorât un om şi a nenorocit o femeie? De ce atâtea secrete ? Mizeriile privatizărilor absconse ar trebui să iasă la iveală. Nu privatizările care au nenorocit econimia României ci furturile din patrimoniul naţional, de păduri, de lacuri şi iazuri, de braţe de Dunăre, de bucăţi din Deltă. Cine sunt protagoniştii, cu complicitatea administraţei locale a pleiadei de notari apăruţi ca ciupercile după ploaie, cu sau fără carte, a justiţiei profitoare?
     Unul este Ţiriac altul Năstase, altul alt Năstase, baronii locali, miniştrii, parlamentari şi beizadelele lor. Furt cu acte în regulă dar măsluite!

                              Generalii baroni.
         Un mare ziarist a spus că titlul de "baron local" jigneşte termenul de baron. Nimic mai fals. Titlul de baron a fost inventatat ăn perioada de tranyiţie de la feudalism la capitalism, când burghezii îmbogăţiţi prin metode neortodoxe, dar care finanţau statul se voiau şi ei nobili, deşi ereau  doar hoţi şi sppoliatori. Baronii noştri nu s-au îmbogăţit din spolierea averii naţionale nu din averile nobililor şi totuşi termenul mi se pare adecvat.
       Curios este că în perioada de tranzicţie de după lovitura de stat din 1989, s-au îmbogăţit exagerat şi câteva yeci de generali din armata română, vezi cazul Dobriţoiu. Participanţii activi ai loviturii de stat militare, cu grade mai mici sau mai mari, deveniţi repede generali în urma crimelor de după 22 decembrie 1989,regiyate de aceşti oportunişti, au prins curajul şantajului şi au început să-şi facă de cap. La ordinul lui Stănculescu, ministrul apărării naţionale s-au alocat fonduri uriaşe pentru repararea cazărmilor. Cazărmile continuau să se dărâme, dar au răsărit sute de vile ale generalilor. După ieşirea în lume  a Armatei Române, prin aşazisele parteneriate a luat avânt contrabanda cu armament, ţigări şi alte produse, a început vânzarea activelor armatei, a echipamentului, sspecularea alimentelor şi toate veniturile intrau în buzunarele generalilor şi coloneilor lui Iliescu. 
      Nu se poate ca un ofiţer din armată care a trăit toată viaţa pe baza soldei să ajungă milionar peste noapte decât prin fraudă. Curios este şi faptul că aceşti baroni de soginte militară au şi pensii imense în comparaţie cu restul ofiţerilor armatei.
      Nesimţirea naşte bogăţie, dacă nesimâitului îi dai un deget!

                                  România bananiieră?
   O ţară bananieră este o fostă colonie, lăsată în paragină de metropolă în scopul continuării exploatării facile a resurselor naturale de firmele occidentale ale neocolonialismului şi complexul financiar mondial, fără să fie ajutate să progreseze. Fiecare pe cont propriu. Unele au reuşit, altele nu.
   România nu a fost colonie deşi a fost furată din greu de germani şi ruşi în timpul şi în urma celui de-al II-lea Război Mondial. Dacă a ajuns bananieră, a ajuns prin propriile puteri. În 1989 România era o ţară liberă şi independentă, fără datorii externe. Lovitura de stat dată de acoliţii lui Iliescu a distrus zăgazurile suveranităţii statale şi o hemoragie de avuţie naţională a răbufnit spre toate zările.Au venit turci, arabi, italieni, nemţi, tot felul de aventurieri care în cârdăşie cu jigodiile autohtone au furat la greu. Guvernul Năstase, a pecetluit, de data aceasta prin aşazisele privatizări ciuruirea averii poporului şi exportarea acesteia spre occident sau bănci secrete. În loc de investiţii industrial, agricole sau de infrastructură s-au construit vile şi palate, s-a epatat  opulenţa hoţilor şi interlopi creaţi stimulaţi şi păziţi de poliţia şi justiţia Iliesciană a P.S.D.
        Mulţumim Domnului că aceşti hapsâni nu ne-au mai sugrumat o dată!

                                  Viaţa trăieşte.
      Acest pleonasm forţat vrea să arate că viaţa inteligentă sau nu, zicem noi, pentru că tot ce vieţuieşte are un grad de inteligenţă, raportatţ la timpul de reacţie pe care noi nu o putem înţelege. Ce am putea să pricepem , noi muritorii şi ori nu vrem ori nu putem, este "Legea compensaţiei". Este o lege Dumnezeiască, pe care diferite religii şi dogme încearcă să şi-o însuşească fără ştiinţă de pricepere, alt pleonasm drastic. În esenţă, Legea compensaţiei vitale sau sociale, spune că orice organism viu care perturbă sau întrerupe firele nevăzute sau neînţelese ale vieţii are parte de o judecată naturală, în sensul eliminării acestuia.
     În mediul social uman, această Lege a compensaţiei  îşi face efectul, imprevizibil temporal, asupra factorilor de perturbare a eticii umane şi devenirii societăţii. Se întâmplă fapte pe care vinovăţia umană le pune pe seama soartei, a ghinionului, a blestemului, a oraculelor şi zodiei. Tot timpul cei care manifestă justificări divine sau oculte, nu pricep că faptele lor bazate pe crimă, înşelăciune, furt, lăcomie, opulenţă, zgârcenie, dispreţ faţă de semeni, vor fi judecate de Pronia Cerească, nu  Dumnezeul idol, ci Dumnezeul sau Legea vieţii, ca lege universală.
    Asistăm, fără să ne dăm seama la ce se întâmplă, la tragedii în familiile calor fără Dumnezeu şi începem să-i pplângem. Dacă protagoniştii au fost oameni cumsecade, nu au de ce să se teamă de DUmnezeu. Dar se întâmplă ca cei neoameni să păţească necazuri plauzibile cu păcatele pe care le-au comis. Partea proastă este că nu cei vinovaţi plătesc ci blestemul se aruncă în familie. Mor beizadele, sunt tăsnite averile, intră boli în famile.
    Am o experienţă enormă de viaţă, nu numai ca vârstă, dar şi ca cultură umană şi dacă am fost un om cinstit şi altruist, legea compensaţiei m-a scos din moarte clinică şi m-a ajutat să-mi cresc copii până bla performanţă şi să am o bătrâneţe mirifică.

                           Stupul
   Ca o paranteză, am avut dreptate când am spus că la referendum au votat şi morţii şi copiii şi buletinele expirate. Unde sunt cei şaptemiloane de  antibăsescieni, pentru că dacă îi numărăm şi pe cei obligaţi să voteze ajungem la treimiloane de prostiţi. Ce ne facem la alegerile parlamentare dacă se va fura în acelaşi fele?
    Democraţia contemporană, bazată pe anumite libertăţi şi drepturi ale omului, printre care primează, într-o accepţiune francmasonică de pauperizare şi îndobitocire a superpopulaţiei planetare, drepturile deviaţilor sexuali, a prostituatelor şi peştilor, ale drogaţilor şi puţcăriaşilor. Pentru oamenii cinstiţi, harnici şi educaţi drepturile sunt de a fi exploataţi, înşelaţi, furaţi şi vânduţi prin aşazisul impresariat, cea mai libidinoasă instituţie umană. Profitori abjecţi şi parazitari ai competenţelor umane.
     Dacă am vrea să studiem o organizare socială perfectă ar trebui să privim la viaţa şi existenţa unui stup de albine. Stupul nu poate exista fără matcă, adică regină care emană undele bioelectrice ale convieţuirii sociale ca un organism complex. Fiecare grup de albine reprezintă un organ vital al coexistenţei şi prpetuării vieţii. Suita mătcii, un fel de parlament o determină să ridice sau să coboare ponta, adică numărul de ouă funcţie de condiţiile date. Dacă matca devine improlifică, suita o schimbă. Albinuţele doici, albinele paznici, albinele culegătoare şi cele lucrătoare asigură prin sacrificiul lor existenţa stupului. O albină trăieşte 45 de zile, trecând prin toate muncile stupului, Paznicii nu ezită să se sacrifice pentru apărarea stupului.
     Când un stup rămâne fără matcă, stupul se trântoreşte, albinele ouă haotic şi din ouăle lor ies numai trântori, se consumă toate rezervele şi stupul moare. Nu mai poate fi revitalizat.
      Urmărind sitaţia socială, politică şi economică a României, putem spune că este un început de trântoreală. Oricât s-ar strădui albinele lucrătoare, dacă matca este ştrangulată, suita haotică, trântorii la putere, Tor vom cădea în prţpastia lui Baroso.

                              Istoria se repetă.
       În Univers viaţa este o spirală în timp. Cu atât mai mult într-o planetă vie, locuită inteligent această spirală creează bucle care repetă din când în când, vorbim de ere, anumite situaţii catastrofice sau istorice.
       În cei 20.000 de ani de evolţie umană conştientă am trecut prin mai multe orânduiri clasificate istoric pe baza organizării sociale şi a relaţiilor între oameni. Exceptând progresele inimaginabile ale inteligenţei umane, oarecum autonome de vânzolelile convieţuirii sociale, generalizând, social omenirea repetă istoric vechile greşeli. Totul datorită vulgului, a existenţei primare a unei uriaşe mase de oameni care trăiesc doar ca să respire şi să mănânce.
       Noua Ordine Mondială întăreşte ciclicitatea istorică a efervescenţei sociale. Aceasta este propusă de Bătrâna Europă şi  prozelitele entităţi statale, derivate din acest vulcan uman făuritor de civilizaţie. Este vorba de Americade Nord şi Australia cu Noua Zeelandă. În rest celelalte continente îşi văd de ciclurile lor istorice.
      Un minim de cunoştinţe istorice te ajută să faci paralele istorice şocante. Spre exemplu, orânduirea de astăzi, Noua Ordine Mondială, seamănă izbitor cu orânduirea sclavagistă. Imperiul Roman impunea aceleaşi regului de dezmăţ şi sărăcie. Omanii nu mai sunt sclavi dar sunt vânduţi ca vitele la târg. Se vând sportivi, artişti, femei şi copii, pentru prostituţie sau pentru organe. Cei care muncesc şi produc bunuri materiale şi spirituale sunt sclavii mafiilor imperiale reprezentate de Finanţele mondiale, de Complexele militare internaţionale, de Concernele Petrolier-energetice. Cine munceşte trebuie exploatat dar nu în ideea drepturilor omului, ci pur şi simplu în exploatare primitivă pe baza proverbului "cine poate oase roade, cine nu nici carne moale".În rest circ şi pâine.!
    Urmează, după căderea Imperiului Roman, alias Noua Ordine Mondială, Orânduirea Feudală în care comunităţile umane se vor restrânge şi izola pentru supravieţuire. Toate văile apărate natural se vo reorganiza social în "ţări de sine stătătoare" şi vor încerca să reziste Apocalipsei. Termen, 20-30 de ani.

                             Vin alegerile. Pe cine votăm?
      În lipsa unor legi şi reguli riguroase privind profilul profesional şi moral al candidaţilor pentru  Parlamentul României, la porţile acestuia bat aceiaşi indivizi, pentru că oameni sunt un mănunchi, cu dosare penale, mafioţi la vedere, interlopi infatuaţi şi mai ales semidocţi. Dacă, din întâmplare apar câteva nume noi, aceştia trebuie să fi servitori docili ai veteranilor sau destul de bogaţi încât să-şi susţină campania electorală. De obicei cei suficient de bogaţi ori sunt interlopi, ori susţinut de un interlop. Aceştia ajunşi în parlament trebuie să facă nu loby, ci presiuni pentru returnarea serviciilor. Aceeaşi Mărie cu aceeaşi pălărie.
     Cm ar fi ca într-o emulaţie morală, marea masă de alegători să nu voteze nici un nume care a bătut afişele politice de 22 de ani? Votantul, citit şi exigent să elimine de pe liste vechile figuri de mafioţi care au nenorocit România.ar câţi votanţi citiţi, cinstiţi şi oneşti avem? În democraţie majoritatea decide. Cine formează majoritatea? Pauperi şi analfabeţi care pentru un pachet de zahăr şi mălai votează cu cine i se cere. Boschetari şi şomeri din lene care pentru un mic şi o bere pun ştampila pe cine i-a dat mai mult de băut.

                                 Discurs şi prostie.
  Am văzut cu toţii, cei care ştim să citim şi să scriem, diferenţa între un discurs argumentat şi plin de informaţii veridice, în ceea ce priveşte politica externă, a unui preşedinte adevărat şi elucubraţiile unui preşedinte interimar, incult, agramat şi dus cu pluta. Luarea precipitată şi prea timpurie a puterii de către U.S.L., uniunea soldaţilor libidinoşilor (politici şi puşcăriabili), ne-a trezit la realitate. Ne-am dat seama cu cine avem de-a face. Dacă luau puterea la momentul normal, am fi suportat cel puţin doi ani de dezastru politoc, juridic şi social economic. Aşa conform proverbului că "şarpele când îl doare capul iese în drum", Dumnezeu ne-a ferit de la o nenorocire inimaginabilă, când omeni fără cultură, fără bun şimţ, fără respect şi răspundere pentru ţară şi popor, hapsâni şi egoiţti, mafioţi şi interlopi, să pună mâna pe ţară şi să devină politicieni.
   O clasă politică nulă, golită de conştiinţă şi conţinut uman, era cât pe ce să ne arunce în hăuri.

                        Ţiganiada recidivus!
        Am asistat la o mizerie ţigănească de neimaginat. Ţiganii erau blonzi, pentru că ţiganii adevăraţi nu au participat la explozia mizeriei umane. Regele lor Cioabă a fost invitat de seamă la nuntă.
       Ţiganii Bucureştiului, boschetari, alienaţi mintal, oameni fără discernământ, plătiţi de ştim noi cine, au ieşit şi au huiduit la nunta lui Băsescu. Este o manifestare de cea mai joasă speţă umană, de maimuţe care conform comportamentului animal, huhuie pentru o banană. Nu se poate ca înmtr-o ţară civilizată să nu ai respect pentru o tradiţie, pentru biserică, pentru Casa Regală şi nu în ultimul rând pentru Preşedintele ţării.
        Cei care au plătit şi au stârnit această nesimţire umană, generalul de securitate Dan Voiculescu, trustul intact, trebuie să se teamă nu de justiţie ci de Pronia cerească, de blesteme şi de legea compesaţiei umane.
      Ruşine naţiunii române şi prostiei  ancestrale a acestui popor!