Soarta.
Când ți-ai ratat de multe ori norocul, când ai împuns cu coarnele Destinul,
Să nu te miri când ți-o veni Sorocul, că te-a purtat în viață doar suspinul.
Nu ți-a plăcut nici lenea nici ptostia, dar Jurul tău e-o junglă fără gir,
Pe dos își poartă haina Omenia, mai bine-ai fi dormit pe jar Fachir.
Te-ar fi aplaudat în sfârâială. prostimea în uimire nesimțită,
Ai vut să fi un Sfânt, mare scofală, un strop în lupta firii, Infinită.
Acum când pașii fermi ți se îndoaie și simți spre oboseală patul veșnic,
Si priceput că secetă sau ploaie, ai fost doar un gândac nevrednic.