Să continuăm să vorbim ţărăneşte despre fiinţa raţională om. Pe majoritatea oamenilor, datorită devenirii evoluţioniste, îi încearcă pornile animalice în funcţie de ce şi câtă educaţie morală ţi de bun simţ, a primit în copilărie şi pe parcursul vieţii. Dacă vrei să cunoşti năravul unui om, îmbată-l până la stadiul de inhibare şi vei vedea animalul din el sau calmul vesel al omului adevărat. indiferent de gena strămoşească sau de şcolarizarea făcută, neomul din om va răbufni odată. Conştientizarea altrruismului, a grijii aproapelui, nu se poate manifesta decât la oamenii dotaţi cu dumnezeire. Şi aceştia pot greşi, dar fără conscinţe dramatice.
              Ca să înţelegem devenirea noastră, proponderent în răutate, ranchjună,duşmănie şi uneori spre crimă, trebuie să vedem esenţa genezei vieţii. Cartea cărţilor, Biblia, ilustrează esenţial şi fără echivoc că viaţa se dezvoltă, se multiplică şi se perfecţionează din devorarea organismelor slabe de către cele puternice.Pilda referitoare la uciderea lui Abel de către Cain, nu ne duce cu gândul că suntem urmaşii unui criminal, ci la primul pas spre viaţă. Întâia celulă vie pentru a se înmulţi, s-a divizat. Jumătatea puternică a devorat jumătatea slabă, devenind mai puternică. Următoarele divizări simple sau multiple au urmat acelaş ritual. Când înmulţire a devenit sexuată, când celulele au creat organisme, devorarea organismului slab sau bolnev de către cel mai puternic a devenit regula vieţii. Deci să nu ne mirăm că noi, oamenii, chintesenţa evoluţiei vieţii pe pământ, suntem dispuşi să ucidem nu numai animale dar şi oameni, în mod direct sau prin intermediul armelor. Nici o raţiune nu justifică genocide în idee politică şi economică, dar aşa am fost creaţi sau am evoluat, cu un procent majoritar de răutate, de diavolesc.
           Revenind pe pământul patriei, ceea ce mă intrigă cel mai mult este decăderea esenţei ţărăneşti, recte  a sufletului daco-român şi mai recent ortodox a poporului român. Este adevărat că vecuri ţi chiar milenii am băjenit prin munţi şi păduri din cauza jefuitorilor de tot felul, am plecat capul ca sabia să nu-l taie, am întors şi celălalt obraz ca să fie pălmuit, dar în zilele noastre, duhul pământului românesc, omenia, etosul şi frumuseţea sufletului autohton, în loc să exulte se depreciază continuu. Cine-i de vină? Aceleaşi hoarde străine, care simţind slîbiciunile bunătăţii ne devorrează viaţa. Noi românii suntem ierbivorele Europei şi e normal ca felinele şi răpitorii de pretutindeni să-şi ia hrana dintre noi.
         De aceea spun că demnitatea ţărănescă a românilor este temelia existenţei şi viitorului nostru. Ţăranul român, talpa ţării, a fost  secole de-a rândul inconştient de menirea sa, dar conştiinţa colectivă a acestei demnităţi, boierimea română şi nobilimea nemeşescă au ţinut totuşi sus, stegul ţării. Ţăranii noştri au început să capete demnitate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea şi mai ales după reformele primului domnitor pământen, Cuza Vodă. Între timp, ţăranii şi-au pierdut boierii iar orânduirea burgheză a adus răpitori din toate colţurile lumii care ne-au îngenunchit şi jefuit din nou. Între cele două Războaie mondiale, ţărănimea română a atins apogeul demnităţii sale. Întregirea ţării a adus cu sine şi întregirea sufletului românec. Ţăranul era stăpân pe pământul său, sau în relaţii amiabile cu moşierii, îşi dă copiii la şcoală inundând viaţa ţării cu intelectuali de mare marcă, de os ţărănesc. Sufletul românismului se părea că nu se va mai perima niciodată. Dar omul este sub vremuri şi nu deasupra lor! Avenit comunismul adus nu de dorinţa ţăranului român ci de invazia sovietică. Din nou ne-am umplut de venetici poruncitori şi aam urcat vulgul la putere. Nu vi se pare că trăim, în prezent aceleaşi regii de donare de sânge, organe, ape şi păduri, bogăţiile pîmântului, aerul cerului, către străinii puternici ai noii ordine mondiale. Benefic este că în această situaţie nu mai apare ţăranul român, nu mai poate fi învinuit, pentru că el nnu mai există ca ţăran. A fost adus în situaţia de asistat social, de cerşetor şi chjar hoţ, de democraţia noastră originală. Interesant că cei care le-au falicitat decăderea spre analfabetism şi promiscuitate sunt în mare majoritate cu ADN non românesc, iar cei care îi ajută sunt scursuri de originme autohtonă, cu sau fără gena iobăgismului secular.