Cum s-a acţionat pentru a aduce armata în incompatibilitate de a fi viabilă ca structură de comandă în decembrie 1989? Foarte simplu. Toate Marile Unităţi operative din punctele nevralgice de la graniţă, din coponenţa Trupelor de uscat, din Apărarea antiaeriană, din Aviaţie şi Marină, nu aveau comandanţi. Şefii de state majore, care ţineau locul la comandă, au fost rotiţi în aşa fel încât la Timişoara, la Iaşi, la Oradea, la Mangalia să fie asigurată comanda de ofiţeri de foarte slabă factură profesiuonală, chiar inculţi, specialişti în G.A.Z., adică creşterea porcilor.
    În iunie 1989, direcţia cadre din M.Ap.N. emite un ordin prin care li se interzicea ofiţerilor absolvenţi de Academie să ocupe funcţii care nu sunt prevăzute cu această condiţie. Concomitent se emit ştate de organizare, cu dedicaţie, prin care se anulează prevederea de studii, cu academie, la funcţiile unor ofiţeri deosebiţi ca pregătire în structurile operative din M.St.M., comandamentele de armată şi de armă. maarile unităţi operative. Cei vizaâi au fost mutaţi în unităţi neoperative, de învăţământ sau deservire. Cine să mai reacţioneze eficient în marasmul militar creat de Iliescu şi Militaru înainte şi după fuga lui Ceuşescu? Ce personalitate militară de comandă ar fi putut prelua frâiele armatei pentru o stabilitate eficientă. Stănculescu era inginer, Guşă, fost politruc, Milea, un oportunist şi linguşitor, ceilalţi generali vînduţi ruşilor.
     Şi astfel armata s-a făcut de rahat în decembrie 1989.