Ce, dacă?
      Ce-i dacă? Este nu o întrebare ci un răspuns al unui copil obraznic şi mai grav al unui matutr, jigodie umană fără scrupule, fără cei şapte ani de acasă, fără respect pentru cei din jur. Luînd în analiză clasa politică matură a acestor zile, trebuie să îi dăm prezumţia de inconştienţă, pentru că în copilărie au crescut pe la creşe, grădiniţe cu orar prelungit, case de copii, şi nu prea au avut de unde aduna şapte ani de educaţie părintească.
      Ce-i dacă? Îl aud pe Iliescu spunând: "Ce dacă au murit 10.000 de nevinovaţi după fuga lui Ceuşescu", Ce dacă minerii au bătutut studenţii? Ce dacă am nenorocit o ţară?
      Penali acuzaţi de crime şi de  furturi inacceptabile, judecători şi procurori, poliţişti, interlopi şi evazionişti, au în mediul public o nesimţire ieşită din uman, din etica creştină, din minimul de bun simţ al conviaţuirii umane, au un singur răspuns: Şi ce dacă!
      Şi ce dacă, Europa şi întreg Mapamondul e cu ochii pe noi? Cui îi pasă? Stpidului people?