Ce ar fi fost?
    O grămadă de analişti politici, economici şi de altă natură, cărora dacă în stil chinezesc li se ia, ca la maimuţe, calota craniană, vor expune cea mai apetisantă pastă neuronică, numai bună de îmbălsămat cu mirodenii, latră pe la televiziuni şi amrmestecă litere în ziare. De mână cu politicienii săritori de garduri dintr-o ogradă politică în alta, pe principiul dacă suntem mai mulţi să lătrăm mai tare, dau vina unii pe alţii pentru nenorocirile pe care le suferă poporul. Pe vremea partidului unic, singura metodă politică de a îndrepta lucrurile era critica şi autocritica. Din 1990 încoace, nu am văzut vre-un politician sau demnitar care să-şi ceară scuze, spunând ."Am greşit". Întotdeauna vina aparţine altora.
   Ce ar fi fost dacă U.S.L. nu ar fi înghiţit cu bale la gură, ca un peşte de secetă, râma pusă în cârlig de Traian Băsescu, adică guvernarea? Ar fi luat la pas alegerile din decembrie. Aşa peştele a ajuns pe uscat şi acum mişcă febril din branhii şi nu poate să respire. Orice om cu scaun la cap nu cumpără, sau nu intră în chirie înt-o casă dărăpănată, iar după ce cade tavanul în capul copilului sau nevestei începe să blesteme vânzătorul sau proprietarii.
   Dacă nu se repezeau la guvernare, pentru jaf şi plata datoriilor la interlopi, U.S.L. ar fi putut lăsa P:D.L. să-şi frângă gâtul. Numai că acest lucru nu s-ar fi înmtâmplat. Am fi avut un raport pe justiţie excelent, din partea U.E. am fi făcut un pas esenţial pentru Schengel, am fi accesat mult mai multe fonduri europene, am fi avut un curs valutar echilibrat şi poate nu puneam pe chituci ultimele mari societăţi economice.
    Aceste lucruri ar trebui repetate de infinit mai multe ori decât leitmotivul "jos Bţsescu"!