Armata şi gradele ei!

       Armata, de când se ştie ea, şi ni se pare că o ştim şi noi, a fost o castă separată, o mare mută, dar în interiorul căreia se reflectau tot timpul slăbiciunole politice şi sociale ale vremii. Flăcăii noştrii, de la Cuza încoace, au făcut aarmată, s-au maturizat în armată şi au deprins în această ultimă şcoală populară literele şi anumite meserii. Un mai mare viciu de formă socială, ca lipsa recrutării tinerilor neşcoliţi spre maturitate, ca cel care se întâmplă de 15 ani, nu poate fi evaluat. S.U.A. a suplinit obligativitatea serviciului militar cu Garda naţională. Noi de ce nu avem un asemenea sistem? Mercenariatul militar ne-a costat de zeci de ori mai mult decât armata permanentă. Avem zeci de aşazişi eroi care au murit pe pământuri străine, pe bani, nu reprezintă o armată naţională, osatura de putere a unei ţări. Ca şi în sistemul bugetar, unde muncitorii sunt aproape inexistenţi dar directorii şi funcţionarii sunt la mare preţ, adică remuneraţie şi în armată profitorii sunt  de o bogăţie inimaginabilă. La 7000 de soldaţi avem 7o de generali, ce să mai vorbim de colonei, ofiţeri şi subofiţeri.
    Să trecem puţin la istorie, la istoria armatei române. Reformele lui Cuza au pus bazele şi armatei naţionale. Era nevoie de şcoli de ofiţeri, subofiţeri şi trupă. Emulaţia naţională, după Prima Unire, a permis accesul oricărui băiat deştept la Şcoala militară şi la gradele aferente.Dar la români orice minune ţine trei zile. După alungarea lui Cuzaşi venirea Hohenzolănirol la conducerea Principatelor Române şi apoi a Regatului, clasa ofiţerilor autohtoni a fost înlocuită cu ofiţeri străini, vorba lui Eminescu, "cine a îndrăgit străinii, mâncai-ar inima câinii". Aveam  ofiţeri împopoţonaţi şi înţepaţi de sorginte germană, italiană, franceză etc. aceştia au dat girul incompetenţei lor la Războiul de independenţă.  Au curs râuri de sânge din trupurile âăranilor români şi ofiţerilo inferiori români din cauza greşelilor tactice, de topografie şi comandă ale infatuaţilor generali străini, la Griviţa, plevna şi Smârdan. Dar după război, mulţi viteji se arată şi istoria ca o blasfemie scoate eroi din cei care au rămas şi nu dintre cei cares-au jertfit, chiar dacă eroii s-au ascuns în spatele frontului.
    La războiul balcanic, armata română i-a speriat pe bulgari chiar dacă nu aveau gloanţe în puşti.
    Am intrat în Primul Război Mondial, cu o ofiţerime de paradă şi de baluri, fiii bogătaşilor vremii, cu uniforme strălucitoare, săbii lustruite şi ţinută maiestoasă pe cal. Istoria face un supeerou din generalul Dragalina. Dar acest mare strateg militar nu ştia că nu poate cuceri Ardealul cu bâta? 40% din soldaţi avea puşti cu feştile, în timp ce în America se folosea Wincesterul şi mitraliera. Fiecare puşcă avea trei cartuşe.Austroungarii aveau mitraliere, tunuri  cu şrapnele şi grenade, avioane şi zepelinuri. Am sacrificat pe bază de patriotism şi vitejie zeci de mii de ţărani români şi intelectualitatea satelor. După cucerirea Munteniei şi înfundarea armatei române în Moldova, cu sprijin francez, armata s-a întărit. Comandanţii de regimente şi divizii incompetenţi ca neam boieresc sau venetic, Armata Română a dat girul valorii sale. Dipă război, competenţele şi valorile militare superioare au fost înlocuite cu aceleaşi otrepe boiereşti şi de altă natură, vorbind de sufletul românesc.