Campania electorală.
    Toate campaniile lectorale din ultimii 22 de ani au fost prilej de sărbătoare, de veselie, de cântece şi jocuri. Şi în vremurile vechi, iobagii români, nu au existat altfel de iobagi, de altă naţionalitate, decât robii ţigani, la latitudinea boierului îşi permiteau câteva zile pe an de hore, cu burta goală. În campania electorală, săracii primesc câteva zile de bucurie. Bucuria prostului, a analfabetului, asemănătoare bucuriei unui căine care tot anul a mâncat mămăligă, de crăciun se îndoapă cu copite de porc şi alte resturi.
    Ţugulanul român pune botul la pui morţi înainte de tăiere, la ulei rânced, la ţuică de pufoaică şi în general la o serie de produse care nu s-au vândut prin supermarcheturi şi ridică osanale boierilor care îi otrăvesc şi-şi bat joc de ei. Paradoxal aceşti boieri pentru prostime sunt buni, darnici şi îi votează într-o veselie. După alegeri prful... prostul se întoarce la foame şi lipsuri iar boierilor le sporesc averile, tot din truda şi sărăcia lor.
    În campania electorală nu contează afişele mincinoase, ziarele, programele, pentru că prostimea nu citeşte şi nu pricepe, votează după ureche. Celor care ştiu carte li s-a făcut lehamite de politică şi nu vin la vot pentru că ştiu că votul lor nu contează. În democraţie, marea masă a prostimii înăbuşe votul. Se înghesuie la vot ţiganii manevraţi de bulibaşe şi de interlopi, sărăcimea proastă împinsă de primari şi oamenii de casă ai pliticienilor cu toate neamurile lor. De unde conştiinţă civică, perspicacitate electorală, mintea de pe urmă?
     Ăn S.U.A. prostimea nu are drept de vot. Acolo nu votează vagabonzii, drogaţii, şomerii care nu sunt plătitori de impozite. Şi e normal, pentru că trebuie să fi cetăţean şi să ai interese umane pentru tine şi familia ta, ca să poţi alege răul cel mai mic.
      Noi avem , ancestral, cultul hoţilor, haiducilor, borfaşilor şi criminalilor pe care îi stimăm mai abitir decăt pe omul simplu şi cinstit şi cu ranchiună pentru omul muncitor, specialist, titrat. Pe la toate colţurile, mojicul român se exprimă cu dispreţ faţă de un profesor, un inginer, un savant. "Cine mă, ăla, e un prost, un bou! Nu ştie să se descurce!