Campanie electorală.
    Candisaţi de deputaţi şi senatori, risipesc cu zgârcenie, bani negri pentru a fi votaţi. De frica insuccesului se străduiesc asiduuu să dosească ceva bani din sponsorizări sau de la partid în propriile lor buzunare. u mai vedem ca altă dată pomeni electorale, cârnaţi şi bere, ţuică şi sarmale, cisme şi găleţi, zahăr orez şi pui, dar nu înseamnă că nu se mai dă şpagă electorală, dar se dă nominalizat şi cu monitorizare. Cei slabi şi săraci jură că vor vota U.S.L. sau A.R.D. pentru suma de 50 de lei.
    O zicală românească spune că, în Caracal s-a răsturnat carul cu proşti. Nu e adevărat, carul cu proşti s-a răsturnat î n toate satele, comunele şi oraşele Vechiului Regat, iniţial în Oltenia, apoi în Muntenia şi chiar în Moldova. Sute de ani de iobăgie, nu se pot traduce peste nopte în conştiinţă civică, chiar dacă ţugulanii ţin de dmineaţa până seara, mobolul la ureche. Valul de promiscuitate a poporului, de indolenţă şi nesimţire în vizualizarea şi acceptarea propriului viitor, mă face să cred  că intrăm într-o Fermă a animalelor, fără viitor.
   Singura salvare a României este ieşirea la vot a conştiinţelor naţionale, a intelectualităţii scârbite de politica de până acum, altfel nu putem, în ccondiţii de democraţie să supunem prostia şi libidonismul aşa-ziselor mase populare, inconştiente şi prezente la iesle cănd se dau grăunţe, dar moarte de foame când nu se mai umple ieslea.
   Avem foarte multe animale nobile şi prea puţine de povară. Nu găsim la iesle un animal transpirat de muncă ci doar cei care vor să mănânce cu orice preţ, chiar dacă doar au tras aer în piept. De vină cade grăjdarul, dar dacă şi el e unciugulitor din tainul dat de stăpân, cine mai pedepseşte animalele parazitare?