Maimuţe.

    De-a lungul secolelor, foarte multe popoare şi religii au respins ideea că omul se trage din maimuţă. Şi noi românii am respins din prostie şi analfabetism, dar  nu din convingere, că nu am fost, nu suntem şi nu vom fi maimuţe. Durerea e că avem un salt în timp de peste 2.000.000 de ani şi ne trezim deodată în faţa oglinzii, maimuţe în toată puterea cuvântului.
    O bunicuţă s-a suit cu toate picioarele, patru, pe bogăţia României anului 1990 şi cu tentaculele păroase, adică terminale păroase, a împrăştiat-o în cele patru vânturi. acum emite strâmbături filozofice şi socialist-ştiinţifice despre politica mafiotă a F.S.N., P.S.D. şi U.S.L., cum ar trebui să pună maimuţele lui mâna pe tot ce mişcă în ţară, inclusiv pe justiţie, astfel încât vulgul comunist să fie bine călcat în picioare.
     Un tătăiuţ, neaoş român şi cu simţ românesc, încearcă să le spună maimuâelor, nu prin semne ci prin cuvinte umane că ceea ce fac nu fac bine pentru poporul pe care li se pare că îl reprezintă. Maimuţele îşi dau în petec! Sar cu toate picioarele în sus, se tăvălesc se strâmbă şi ţipă de-ţi ţiuie urechile că ei sunt reprezentanţii maimuţelor de limbă daco-romană din toată ţara . Neavân cuvinte de bun simţ, sau de înţelegere umană, gesticulează haotic pentru a-şi apăra cuceririle revoluţionare, adică, averile personale adunate din spolierea ţării şi poporului român.