Mârlanul universal.
    Mârlanul este un individ uman cu două picioare care face trecerea între suuboameni, ieşiţi din sfera oricătei etici şi morale sociale, cu minţile pierdute şi oamenii cu un minim de bun simţ. Aşadar mârlanul nu are cei şapte ani de acasă şi chiar dacă ştie ceva carte şi are "jeacă" nu se poate adapta relaţiilor umane cu semenii săi. Înjură de dimineaţa până seara, scuipă, dă din coate în mulţime, calcă cu vehicolul orice îi iese în cale, găini, câini şi oamani. Dacă îi dai un deget îţi ia toată mâna, dacă se simte protejat face orice îi trece prin cap. Mărlanii au devenit vizibili şi apoi prezenţi în proporţii apreciabile, după disiparea inchiziţiei şi trecerea spre capitalism, când foştii şerbi au invadat oraşele. La noi, neavând inchiziţie şi reguli drastice de convieţuire umaană, mârlanii au apărut mult mai tărziu, o dată cu dezrădăcinarea de moşie.
   Sunt mai multe tipuri de mârlani naţionali, cei mai semnificativi fiind personaje de western american sau filme cu subiect din zone izolate. Acest lucru deoarece, societăţile occidentale au reuşit un fel de izolare a mârlăniei.
    La noi mârlanii s-au risipit peste tot. Anii comunismului cu industrializarea forţată, a dezrădăcinat copiii şi tinerii de la sate, unde exista un fel de bun simţ aparte, un respect bine definit faţă de părinţi, bătrâni, învăţători şi preoţi. Scăpaţi la oraş s-au trezit liberi de ruşine şi au ănceput să-şi facă de cap.
   După revoluţie, o dată cu distrugerea economiei, o mare masă de populaţie ş-a întors la ţară. Aici au adus şi ştafeta mârlăniei. Durerea mare este că aceşti mârlani în mare majotitate cresc copii, cărora le transmit genele mârlăniei. Nu prea au timp de educaţia şi viitorul copiilor lor, se aruncă după averi, se înşeală unii pe alţii, se fură şi se bat între ei, iar când îi apucă lenea se fac boschetari.
   Orice campanie electorală scoate la loc de fală cetele de mârlani.