Construcţia socială.
   Construcţia socială ca orice construcţie, cere o proiectare competentă, de preferat de cea mai avansată gândire creativă, materiale de înaltă calitate şi un finisaj aproape de artă. Construcţia socială se face începând cu celula de bază a societăţii, familia şi se multiplică pe scară numeric soccială în comunităţile efctive, sat, comună, cartier, oraş, regiue, ţară.
   Nu ştim în ce măsură, dar putem studia, Noua Ordine Mondială, cu racile de ordinul corupţie, libertăţi exagerate de tip mafiot ( prostituţie, droguri, minorităţi sociale sau religioase, prezumţia de nevinovăţie) poate elibera energiile cu adevărat creatoare ale individului uman. Lozinca  marxistă, "munca l-a creat pe om", nu prea mai are valoare în jungla umană în care parazitismul social a cîştigat bătălia. În jungla umană au învins principiile negative ale poftelor, desfrâului şi spolierii aproapelui, până la călcarea pe cadavre.
  În orice areal locuibil însă, printre cocioabe pot apărea şi construcţii maiestoase. Să luăm ţărişoara noastră ca o oază, deocamdată săracă în apă, cămile şi vegetaţie, pe mapamond. S-ar pute face aici o construcţie socială de succes şi de progres? Ce ne lipseşte? În primul rând proiectanţi de marcă şi înaltă ţinută civică. Clasa politică este bolnavă de impostură, prostie şi egoism, corupe şi se autocorupe în progresie geometrică cu incompetenţa ei. Deci nu avem proiectanţi şi arhitecţi de construcţie socială de clasă şi nici meseriaşi serioşi. Societatea civilă este asistentă pasivă la imposibilitatea ridicării unei construcţii cu statut social bun.Ar trebui să gîsim o Marie a meşterului Manole ca să ne putem ridica spre cer. Ca o glumă, aş propune pe Ecaterina. Mai occidentalizăm şi noi mume.
   Cu toate racilele comunismului, acesta a avut în perioada 1960-1974 un boom educaţional şi de educaţie moral-cetăţenească. Învăţământul crea cărămizp sociale, lianturi şi structuri de mare rezistenţă civică. Liceele scoteau intelectuali, Şcolile profesionale, meseriaşi de valoare, facultăţile genii. După Conferinţa de la Mangalia din 1974, când s-a adoptat "Codul eticii şi echităţii socialiste", protipendada comunostă a început să pună în practică opusul celor clamate. Având ca exemplu familia Ceauşescu, activiştii de partid s-au ambalat la nepotism, la pile, relaţii şi corupţie pentru a-şi vedea loazele pe poziţii sociale înalte, cu toată imbecilizazea lor. Admiterea la facultate şi şcolile suporioare ale siguranţei naţionale s-au umplut de loaze care pe baza unei presiuni politice fără precedent în domeniul educaţional, terminau studiile cu calificative maxime deşi în capul lor nu bătea vântul ci era un adevărat vifor. Dacă pe vremea studiilor anterioare, un student care lua nota 8 era considerat foarte bun, după momentul de mai sus, najoritatea studenţilor terminau facultatea cu nota 10. În licee toţi elevii primeau note mari, pentru a nu fi sancţionaţi profesorii, meserie nu se mai preda fiind înjositoare şi cartea a devenit naculatură. Despre cei pomeniţi numai de bine, dar ei sunt astăzi populaţia matură. Ei sunt decidenţii construcţiei spociale şi cum #ce naşte din pisică, şoareci mănâncă",avem  cocioaba care ne-o dorim.