Ura populară.
   Orice sistem politic, fie autocrat, fie dictatură, fie democratic îşi bazează puterea pe manevrarea mulţimilor. Mulţimea în ansamblul ei este dominată de vulg, de indivizi dependenţi de sistem, în mare majoritate analfabeţi sau cu intelect subliminal.Puterea, pentru cei ce pricep psihologia mulţimilor, se câştigă şi se menţine manevrănd sărăcia cu nade infime care nu atentează la bogăţia celor care calcă pe destine, cu un cinism mai presus de cinismul carnivorelor. Acestea omoară doar ca să se hrănească, hienele politice flămânzesc şi omoară plebea pentru acumulare de bogăţie şi putere. Mai au ipocrizia ca în vremuri de criză să împingă la sacrificiu tot prostimea, cu imbolduri şi justificări patriotice, sentiment care le lipseşte, în egoismul lor cu desăvârşire. Mie să-mi fie bine, desmăţul este crezul meu!
     Încă din Antichitate, împăraţii şi regii stăpâneau mulţimile cu circ şi pâine.Sistemul colonial a permis metropolelor să-şi hrănească popoarele cu bogăţiile furate de la alte popoare socotite sălbatice. în epoca contemporană, lipsa coloniilor şi trezirea ţărilor din lumea a III-a a pus mari probleme sociale, de şomaj şi sărăcie generalizată. Apar ideologii fasciste care stărnesc ura maselor împotriva unor minorităţi acuzate de dezastrul social.
   În perioada predemocratică interbelică, în România se practică mai ales în perioada alegerilor asmuţirea unor categorii de golani împotriva altora, de obicei oameni la locul lor. Alegerile se făceau cu făină în cap şi bâta. Comunismul s-a ipus cu promovarea urii săracilor împotriva boierilor şi burghezilor, inclusiv intelectuali şi cănd nu au mai avut duşmani de clasă au pornit împotriva oamenilor gospodari, adică a chiaburimii.
   Astăzi, asistăm la acelaş scenariu de stimularea urii categoriilor defavorizate de populaţie, împotriva unor ţinte inventate pe baza crizei. Duşmanul numărul unu este preşedintele. Nu bandiţii de la toate partidele care au devalizat ţara, nu interlopii care îşi fac de cap cu trafic de carne vie, contrabandă sau taxe de protecţie.nu magistraţii care s-au emancipat inimaginabil în lux şi desfrâu şi nu mafioţii politici.
    Cui se adresează propaganda agresivă împotriva preşedintelui? mocofanului incult şi needucat care nu ştie să citeacă sau nu citeşte, care nu ştie cine şi cum trebuie să fie condusă ţara. Parlamentul şi Guvernul, se plimbă în docare aurite ca să facă bine poporului dar băsescu le bagă beţe în spiţe.
    Ţugulanul român beleşte din când în când ochii la televizor, nu pricepe ce vede şi aude dar se stârneşte rău de tot împotriva U.E., S.U.A şi lui Băsescu. Şi ce ar putea face, dacă nu citeşte ziare şi nu are alte surse de informare decât televiziunile, toate supuse propagandei U.S.L.-iste şi înfrăţite cu "Vocea Rusiei"?