Exploatarea omului de către om.

       Exploatarea omului a apărut încă din comuna primitivă, s-a accentuat în orânduirea sclavagistă şi a ajuns aproape de crimă în feudalism. Capitalismul a reglementat oarecum relaţiile de muncă între exploatator şi exploatat, prin mişcările muncitoreşti, astfel încât treptat muncitorul a ajuns la un venit decent.

      Un om este exploatat, dacă altcineva profită de însuşirea a peste 80% din valoarea produsului său. Vorbim de o medie de rapt nejustificat, pentru că sunt situaţii în care plusvaloarea poate fi şi de sute de ori mai mare decât retribuirea producătorului. Spre exemplu, un sculptor în cristal, care realizează 3-4 vaze pe zi,în valoare de 500 de euro, primeşte lunar un salariu de 1000 de euro adică 33 de euro pe zi. Aici intervin relaţiile de producţie,cu ciclurile de producţie de la aprovizionare şi până la produsul finit. Actualul sistem de producţie capitalist a ajuns la un echilibru aproape matur între muncă şi răsplată, vorbind de marile intrreprinderi şi intreprinderile ancorate legal la economiile naţionale în care funcţionează.

       O cu altă situaţie apare la exploatarea omului până la sânge în lumea interlopă, suburbană şi subrurală toate inexistente în socialism dar într-o explozie inimaginabilă în capitalismul de cumetrie, un fel de sistem social ambiguu, de nedefinit, scăpat de sub controlul bunului simţ şi rigorile religiei şi legii. La acest haos s-au înhămat, în lipsă de găndire politică şi administrativă, toate scursurile, cu sau fără diplome, analfabeţi şi titraţi, sub neglijenţa somnului raţiunii şi laşităţii naţiunii. Un exemplu: înfrăşirea în afaceri imobiliare exorbitante, dintre bişniţarul şi omul de mingi Gigi Becali şi generalii Armatei Române, miniştrii şi şefi de Stat Major General.

       În afara exploatării primitive prin munca la negru inclusiv a copiilor, avem exploatarea prostituatelor, exploatarea micilor intreprinzători prin taxa de protecţie, exploatarea ţăranilor de către aşazişii fermieri avem şi exploatarea consumatorilor de droguri şi etnobotanice, în majoritate adolescenţi şi tineri.

       Quo vadis Domine?