Problema maghiară,

     Problema maghiară a fost tratată cu superficalitate şi restricţii de clasa politică conducătoare încă din perioada ocupaţiei sovietice. Partidul Comunist din România, pe care l-au adus ruşii pe tancuri, era format în proporţie de 90% din iinteretnici şi restul din români zăpăciţi. O dată cu impunerea puterii comuniste prin evreii Vasile Luca, Ana Pauker, Valter Roman ş.a.celelalte naţionalităţi conlocuitoare au infestat structurile de conducere ale partidului comunist. Până în anii 80, în structurile politice ale armatei şi M.I. au persistat secretari de partid de etnie alta decât cea română. Personal am avut de a face cu politruci polonezi, unguri,, sârbi, germani şi lipoveni. 

      Era de aşteptat ca în acest context politic, istoria României să fie contorsionată. Originea noastră dacică să fie mistificată. Practic poporul român era venetic în spaţiul mioritic. Ungurii au reuşit să-şi creeze Regiunea Autonomă Maghiară. Slăbiciunile intelectualităţii române, pe baza ploconelii ancestrale la străini şi putere a permis nu numai denaturarea istoriei dar şi blegeala lipsei de ripostă. Abia spre sfârşitul epocii Ceauşiste s-au intreprins nişte măsuri de potolire a reevanşismului maghiar. Ceauşescu n-a mai apucat să pună în practică măsurile de dovedirii a originii daco -române a majorităţii maghiarilor din Ardeal şi Câmpia Panonică. În afară de a stabilii originile săteşti pe baza ruinelor bisericilor ortodoxe, a originii româneşti pe baza numelor vechi, maghiarizate, urma să se recurgă la stabilirea A.D.N.-ului celor care se consideră unguri, dar de fapt sunt români get-beget. 

   Supremaţia coroanei maghiare creată de Ştefan cel Sfînt, care era ca şi Petofi Şandor de origine sâarbă, a creat în epoca feudală vasalitatea urmaşilor lui Gelu, Glad şi Menumorut, care au devenit nobili maghiari. După ei, o liotă de oportunişti s-au nemeşit devenind unguri. Şarpele ţinut la sân muşcă mai al dracului decît cel din natură!         Va urma!