Sfârșitul

Îți dai duhul, filmul vieții derulează într-o clipă, vezi acolo ce-ai făcut și temeinic și în pripăț

De-ai fost om în omenia dorului de om și viață, curcubeul luminează în împrăștieri de ceață.

Dacă viața ta ascunde, nu secrete ci orgii, sufletul se răscolește ca ciulinii pe câmpii.

Poți să mori zâmbindu-i lumii, c-ai fost floare între  flori, sau să simți crisparea humii și durere, nu fiori.

Ai hălăduit prin viață, călcând totul în picioare, cu instinctele primare, fără milă și onoare,

Ai călcat Porunca Sfântă, ca să-ți bucuri fudulia și mai vrei ca crudul suflet să-și găsească bucuria?

Ai fost leu junglei creștine, ai scuipat mereu otravă și aștepți să-ți plimbe duhul peste pajiști de otavă?

Care Dumnezeu al lumii te-ar primii spre neființă, cu iertare și pascale imnuri de rcunoștință, 

Dacă pe pământul veșnic, în viața-ți trecătoare, ai fost prășitor de ură și semănător de-oroare?

Omule, găndește-ți viața spre un zâmbet de sfârșit, ca imaculat să intri în colosul infinit!