marți, 16 aprilie 2013

                             Păreri și păreri...
     Când ști sigur ceva despre un lucru sau un fenomen, afirmi sau negi. Când nu ști, mai nimic, îți dai cu părerea. Cei care au dat de câteva ori cu piciorul în minge,sau nu au jucat niciodată, îți dau cu părerea despre fotbal, cei care au crescut pe trotuare asfaltate îți dau cu părerea despre agricultură, cei care n-au făcut armata, n-au călcat într-o cazarmă, mai ales unele, dânse, își dau cu părerea despre încrederea în armată. Poziția execrabilă a unui general, fost ministru al Apărării Naționale, excepție care întărește regula dovedește superficialitatea părerilor induse în mulțime de ciripitori cu păreri. De la ”armata e cu noi”, când armata crea haos pentru a atinge numărul preconizat al victimelor revoluției până la gradul de încredere în armată se poate spune că habar nu avem pe ce lume trăim. 
      Cine a băgat de seamă, că la începutul anului 1990, armata s-a umplut de generali, criminali de drept, prin actul de comandă în timpul loviturii de stat, la care au fost parte substanțială. Cine a băgat de seamă că vilele generalilor și comandanților cresc precum ciupercile după ploaie, cu materiale furate din cazărmi? Cine a observat negustoria postrevoluționară promovată de șefii armatei cu alimente, echipament, tehnică de luptă, armament și chiar cazărmi și terenuri, bineînțeles, în scop personal, nu pentru sporirea capacității de apărare?
       Cine a băgat de seamă cum își aranjează acești oportuniști, pensiile? Acum țipă că li s-a redus din pensiile nesimțite de peste 5000 de roni, fără rușinea că toată viața n-au făcut altceva decât să sugă la sânul dulce al armatei. Ce bătălii au dus acești generali, ascunși pe sub mese pline cu bunătăți în decembrie 1989, în afară de a-și umple mașinile cu produse pe la muncile agricole, trocuri cu fermieri și alte entități economice, pe exploatarea muncii soldaților? Sub lozinca,”cine poate oase roade” și cealaltă, ”conștiința trece prin stomac”, acești generali și alți superiori din armată, nu și-au căutat vocația militară ci un loc călduț de chivernisire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu