Liniște

E liniște în țară, e liniște și pace și trecătorii-aruncă priviri de dobitoace.

Se-ntorc cu traista goală și triști de la piață, și dau blesteme grele spre mama ”ei”,de viață.

Sunt mulți cei care rabdă și suferă-n surdină, de-ar fi doar puturoșii și oameni de duzină!

Dar sunt în mare parte și oameni foști notorii ce gustă sărăcia cum seceta-și vrea norii.

Și între timp samsarii le fură și iar fură, bucata speriată care și-o duc la gură.

Aleșii își duc viața în fală și desfrâu, săracii varsă lacrimi în nesecat pârâu.

Juri ghiftuiesc averea spre neamuri viitoare, sărac ul se îneacă-n sălbatica vâltoare,

Și polițiști cu ștaifuri, cu mintea în sincopă, fac sluj la camarila din lumea interlopă.

Iar soarta celui vajnic și cetățean cinstit, e dată spulberării în praf de asfințit.