Prințul

S-a născut o beizadea, bucurie în prostime,

Absolut din întâmplare un ovul perfect fertil,

A bufnit în procreare într-un norocos copil,

Și cu sângele albastru și cu viitor de prime.

Că din vorbe nu ies fapte, nu contează la flămânzi,

Ei iau pronia cerească, ori plăcere, ori pedeapsă,

Și se-închină sclavi în faptă, unor viduri de izbânzi,

Chiar când vuietul furtunii, îi îngroapă, îi apasă.

Că din cei cu sânge nobil, ies degeaba mii de prinți,

Nu-i o noutate-n lume nici strigare de slogan,

Dar apar și prinți de pleavă, cu sârmă ghimpată-n minți.

Noi avem un prinț din plebe și borfaș și un golan.

S-a născut fără ursită de-a fi om în senectute,

Aruncat în furtul vieții s-a zbătut oportunist,

A lins tălpile murdare alor cei fără virtute

Și acum conduce țara, ca pilot și ca turist.