Un răsunet

Omorâți ciocoii noștri, alungați-i pe ai lor!

Este-un cântec fără nume ieșit simplu din folclor.

De ne-am scutura vreo dată de baroni și de prostie,

Am putea clădi cu trudă o eternă Românie.

Am ava și noi copiii, flori de rod în viitor,

Stăpânind în veșnicie un pământ prea roditor.

De-om scăpa de veneticii, de căpușele străine,

Ce ne sug cernoziomul și esențele din vine,

Am putea trăi viața și în muncă și-n plăceri,

Dar avem protipendadă de borfași și ieniceri.

Dintr-o sută de suflare pe meleaguri din Carpați

Șaptezeci sunt vâsc pe ramuri pe ștejarii cei bogați.

Hai să dărâmăm castele și din piatră și din lege,

Omule ți-a dat Zamolxe și puterea de-a alege!