Norocul

Oricâte zodii ai citi, împreunate-n stele

Esența verbului a fi e undă-n ape rele.

Și cum a spus poetul nimb, ”norocul vă petrece”,

În viață totul e un schimb între pustiu și rece.

O plantă stă-n norocul ei, de secetă sau mană,

Dar soarta-i scrisă doar de zei, pe latura umană.

Viața ta e un noroc, a timpului măsură,

Ai pe răboj un semn, un loc, când nu mai dai din gură.

Te-ascunde vremea în neant și sufletul se duce,

Din trupul tău trag viermi în cant, pământul să-i apuce.

Și-atunci de ce te vânzolesc noroace efemere,

Aduni averi în nefiresc și sete de putere.

Când ai putea să pui decent, un umăr între semeni,

Norocul tău să fie bun și dragoste să semeni.