Toamna

Vine toamna punctul vieții într-un ciclu anual,

Toamna care-o plâng poeții ditirambic și banal.

Cad din pomi galbene pete pe trotuarul cenușiu

Mustul stă să ne îmbete ducând mintea în pustiu.

Se usucă buruiana și mai grav, leguma bună

Se mărită Cosânzeana, că acum e mai nebună.

Doar n-o să aștepte postul ca să-și pună prirotria,

Încă-i verde-veșted prostul să accepte nebunia.

Bate vântul cu răcoare, tremurând mătăsuri fine,

Caprele simt cu ardoare că în turmă țapul vine.

Printre oi apar berbecii, pentru viitorul Paște,

În livezii foiesc zevzecii, luând fructele drept moaște,

Ori în lăzi de marmeladă, ori în butea pentru țuică,

Pentru-a iernii promenadă, la căldură lângă muică.

Via chiuie a struguri, cei zdrobiți să facă vin,

Dionisos crește muguri de beție și divin.