Viața

Prin Duhul Sfânt al celor ce-au avut acest imbold divin de conștiință,

Trăiește încă viața pe Pământ, periclitată dur de neștiință.

Sătul de ere lungi de paraziți, care-i rodeau vitalul din instincte,

Un Creator a zis: ”Să punem minte, unor ființe de-astăzi, înainte!„

Speranța că acești cuvântători, vor da obolul vieții infinite,

S-a prăbușit ostil, de-atâtea ori, punând în frunte omul care minte.

Când Dumnezeu a dat sfințit cuvântul, sămânță de gândire viitoare,

Unor maimuțe rase de Potopul, pedepsei pentru prost cuvântătoare,

A zis că va crea o nouă rasă, prin fii lui va face rânduială,

Ca oamenii să viețuiască pașnic, ducând Lucrarea Lui în mântuială.

Căci fii lui au inventat-au banul, ca ochi de Drac, mânjind profund credința,

Deci vom sfârși curând din pofte stranii, căci ne vom vinde-n aur conștiința!