Asfințit

Oricâte stele ai avut pe umari, piept și-n minte,

Vine o vreme când spășit, n-ai visuri înainte.

Când mușinind prin amintiri, adori în panoplie,

Trecute fapte de amvon, de care nu se știe.

Te uiți pierdut, în jurul tău cum cei flămânzi te uită,

Săraci în minte și-n nevoi, cei ce gândesc prin burtă.

Ai dat din tine, altruist, pomană și putere,

Na-i strâns din dinți ca să aduni mărire și avere,

Dar care om hapsân și gol, ți-ar recunoaște firea,

Pe lumea asta de smintiți, de cinste-i necinstirea.