Armata, oaia neagră a revoluției.
În anii de sfârșit al deceniului IX, din secolul trecut, armata era o masă de manevră pentru Economia Națională. Strângea recolte, scotea cărbune, construia drumuri și căi ferate. Pregătirea de luptă era doar o gogoriță. Nu exista combustibil, se făcea economie la muniție și în context, cei mai buni comandanți erau cei obedienți Partidului, cu precădere elementul muncitoresc, subliminal în cultură, bun la văruit bordurile și creșterea porcilor în G.A.Z.-uri.
Subminarea puteri de apărare a Armatei României, a capacității ei de decizie, a început în anii 80.Într-o supervizare atentă a agenților K.G.B. din armată se speculau cerințele Partidului Comunist în promovarea cadrelor.
Erau promovați comandanți pe toate nivelele, cu complicitatea generalului Oprița, șeful cadrelor, prieten la cataramă cu Militaru. nu exista comandant de unitate sau Mare unitate care să știe pe ce lume trăiește.
Pregătirea loviturii de stat din decembrie 1989 s-a accentuat în vara anului 1989. Toate Marile Unități Tactice au fost lăsate fără comandanți. Cum comandanții de Armate și categorii de forțe armate erau doar politruci, armata a rămas fără decizie. La Timișoara a fost numit ca șef de stat major al Diviziei Mecanizate un ofițer fără școală, predecesorul său a fost mutat la Iași, altă Divizie mecanizată fără comandant. Deci axa viitoarei lovituri de stat era într-o apărare derizorie.
În iulie 1989 s-a emis un ordin ca ofițerii absolvenți de Academie să fie mutași de pe funcțiile care nu aveau această prevedere de studii.Concomitent au apărut noi Ștate de organizare prin care funcțiile ofițerilor foarte bine pregătiți, cu prestanță și fler militar, au fost modificate cu prevederi de studii inginer sau fără. Foarte mulți ofițeri de valoare au fost scoși din comandamentele de unități operative și structura Marelui Stat Major și mutași în garnizoane nesemnificative.
Și astfel armata s-a făcut de râs dar a servit oportun gașca Iliescu-K.G.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu