Rușine!

Rușine națiune de hoți și de bandiți,

În care impostorul e cetățean de frunte,

Ni se topește-n plânset un Sfinx în vârf de munte

Și Babele  în bocet deplâng străvechii Sfinți.

Rușine națiune că nu mai ești română,

Zamolxe ți-a dat cinste de-atâția mii de ani,

Că te-ai încins în hora străinilor șnapani,

Și nu mai ești, pierdut-o, pe șara ta stăpână.