Punct

Cel ce în a lui viață, numai bine a făcut,

Fără epitaf pe piatră se duce-n necunoscut.

Toți satrapii unși în crime, în hoții și spoliere,

Au imense monumente zicând hâda lor putere.

Iar istoria se scrie pe aceste catafalcuri,

Și martirii omenirii sunt pe undeva doar, fleacuri.

Partea omului-maimuță care ține de copac

Pune deseori pe duhu-i al mizeriei capac.

E prea multă omenire, doar cu pofte carnivore,

Prea puțini ne sunt aleșii Domnului cu aurore,

Prea puțini Adami ingenui, neatinși de mărul vinei,

Se mai nasc să prindă darul Fiului Maicii Divine.

Diavolul să-și facă sila a băgat în lume banul,

Buruiană deasă-n holdă și în oameni inumanul.

Ce-i ce cântă osanale răului sunt fii de drac,

Cine poate-n astă Lume să le vină-n veci de hac?