Sfatul

Un sfetnic bun, cu chipul sfânt, adjudecat de umilință,

Cu trup firav , fără instinct de animalică ființă,

Are un duh îngemănat în venerabilă conștiință

Adusă ca prinos de dar, de-o viață plină de știință.

Ca să alegi un sfetnic bun, când soarta te-a suit prea sus,

Din vina trecerii prin Lume, potrivnic Domnului Isus,

Ar trebui să simți filonul vremelnicului tău apus

C-ai fost o gâză răpitoare ce n-a avut nimic de spus.

Profeți ce-au făurit o Lume, discipolii dând rod de har,

Își pierd în plin nisip cenușa ce-a dat firescului un dar,

În dansul cel sărac cu duhul, al celor care n-au habar,

Că viața duce infinitul, nu bogăția din hambar.

Azi ești satrap pe vieți sărace și te desfeți pe suferință,

Dar mâine în pământul galben vei putrezi în neființă

Și ce-ai lăsat spre omenie ca sevă de recunoștință?

Un animal trecut prin viață, sub blana ta de neștiință.