Partide și partide.

        Te uiți și te crucești la cât de puțină cultură politică au liderii partidelor actuale românești. Într-un gol de filozofie și ideologie socială creat de Epoca comunistă, partidele ce s-au înființat după 1990 au fost înființate de activiștii P.C.R. și fosta securitate pe baze mafiote, de cumetrie. Denumirile s-au ales aleatoriu, după ureche, cu o totală incultură istorică.

        Partidul Social Democrat, înființat în 1908, avea ca bază socială clasa muncitoare, de fapt clasa tehnică și intelectuali de convingeri socialiste privind reorganizarea politică pe bază de meritocrație. P.S.D.-ul lui Iliescu, s-a înființat ca partid stat, pentru a servi interesele burgheziei comuniste.

         Din occident au venit redingote și papioane care să resusciteze partidele istorice cu oxigen infestat de răsuflări comuniste. Rațiu și Coposu au înființat P.N.Ț.C.D.. La denumirea istorică au adăugat sintagma ”creștin-democrat” care este de sorginte catolică. Nimic în comun cu lumea noastră ortodoxă. Coposu era greco-catolic iar Rațiu catolic.

          Câmpeanu a venit cu P.N.L. Partid istoric desființat de comuniști după câteva mici trădări. Astăzi e doar o adiere din partea dreaptă, cu miresme de stânga. Atributul de național a devenit necesar după Marea Unire. Astăzi România e unică în U.E. Ia să-și zică, împreună cu ceilalți, doar Liberal. 

         Tradiția istorică, pentru cine o cunoaște, ne-ar îndemna la partide din două cuvinte. Partidul socialist, Partidul Liberal, Partidul Popular, Partidul Conservator, Partidul Progresist, Partidul Elodiilor, etc.