Criticii.

Vin critici înecați deplin în noaptea lipsei de cuvinte,

Poeți ce au văzut frugal tiparul foilor de minte.

Ei din noianul de rostiri, un infinit în rostul firii,

Adună-un pumn de amintiri, reverberate necitirii.

Se dau rotunzi neologiști, cu un bombastic vers de seară

Ca seva dusă din miriști, ca un puțin mărunt în moară.

Nu mă aștept să înțeleagă cuvintele licențioase,

Cînd mintea lor atât de bleagă, stă pe grăsime nu pe oase.