Modestie

Te uiți și nu-ți vine să crezi,

O fată simplu îmbrăcată

Își duce mersul ei de fată

Pe o cărare-între livezi.

Zâmbește soarelui sublim,

Cu mâna streașină privirii

Obrajii dau, ca trandafirii

Culoare bunului infim.

Auzu-i cade-n înântare

În simfonia dintre ramuri,

Când păsări din atâtea neamuri,

Își ciripesc a lor aleanuri.

Copila sată pe-un picior,

În veselia nonșalanței,

Străină-n visele speranței

De-a sta proptită în pridvor.