Napolioane, Napolioane!

    Am avut și noi un Napoleon pe Dâmbovița, a câștigat nenumărate bătălii în alegerile noii democrații. De pe insula Elba din Herăstrău și-a trimis emisari pentru revenirea la tron cu un pion. Armata devotată a strâns rândurile cu generali de înaltă clasă pe baza jurământului etern la bună credință și patriotism. Însă ofițerii, subofițerii și soldații de strânsură au venit tot ca mercenari. Un colonel care îi trăgea zi de zi cizmele, în numele împăratului, ca fost intendant șef pe vremurile de glorie, a spart camarila generalilor, i-a alungat pe cei mai integrii și a trecut la compromisuri cu dezertorii de la inamic.

     Colonelul cu fustă, în numele împăratului, se pune pe strâns galbeni aurii pentru zile negre, împărțind bezele la toți cei amenințați de galere. Împăratul e gol, poporul în derivă, sărăcia își cere vântul secetos și rece dinspre miazăzi. Nu mai e nevoie de tunuri a la Watherlo, pentru a pierde războiul din moment ce nobilii din ambele tabere au bătut palma.

       Adio împărate, istoria te va ierta, Joseffina te va îngropa!