Viața-i scurtă...

Viața-i scurtă uneori și câteodată lungă tare,

Se rup din vrej acele flori ce dau parfum și încântare.

Stă buruiana neatinsă chiar dacă poartă-n vârf corolă,

Există-o lege neînvinsă răul să fie auroră.

Poate Natura nu respectă preceptele gândirii noastre

Și ea rămâne circumspectă, eternității între astre.

În Timpul ei nu bagă-n seamă luciditatea trecătoare

Și simte un fior de teamă de oameni și de rozătoare.

Gândirea noastră temporală, un episod de-apusă eră,

Va da sfârșit fără morală în existența efemeră.