Glasul Toamnei

Glasul Toamnei, cântec trist, note-înalte a pustiu,

Vântul scuturând povara frunzelor în auriu.

Suflete strângând în roade o pornire egoistă

Și păcate de strânsură, Toamnă tristă, Toamnă tristă!

Se îngălbenește câmpul, pleacă păsări migratoare

Și spre cer se duce dorul, frica vieții trecătoare.

În cămări se conservează embrionii de speranță,

Gust, miros, în saramură pentru viitorul, zdreanță.