E bine

E bine ca să simți în tine, o ancestrală veșnică cutumă,

Când o scleroză te pătrunde-n oase, în simțuri și gândirea obosită,

Când riști să te transformi într-o legumă

E bine Lumea să o dai dosită.

Cum într-o viață plină de restriște, sau de făliri în despotism bogat,

Ai dus o cruce poate fără vise și fără viitor pentru urmași,

E bine să-închizi ochii ca ingrat,

Nisipul nu reține falșii pași.

Eu mi-am greșit viața ca făptură, urmând continuu glasul rațiunii,

Am dat din seva existenței mele, cât am putut în jur recunoștință

Și cine vede sub cearceaful Lunii,

Că am fost om sau jalnică ființă?