Cârcotașii.

Au revenit în scenă neaveniții, au sărăcit în sponsori și minciună, fundații, mercenari și ipocriții își simt scăparea lor din lumea bună. Nu mai plătește nimeni impostura, lăturile-aruncate peste stradă, și se răzbună simplu incultura pe dobitocii care stau la sfadă. Debusolați de forța populară, de-un vis ce a trezit o țară-întreagă, pui de varan nu știu cum s-o mai dreagă, ciracii lor simt mierea mai amară. Nu mai sunt bani și nici n-or să mai fie pentru mizerii, defăimări, sperjur și necinstita, frusta cumetrie, va face sigur ”stânga împrejur”. Mai facem și desfacem vechi himere, că nu mai vin arginții din trădări, ne-am învățat să chefuim în sfere, de impostură fără de frustrări. Le cer iertare celor, paraziți, ce pentru două vorbe au făcut avere, celor ce au pupat putere și-au lins dorsala-atâtor ipocriți. E timpul să ia-n mână o unealtă, să pună umărul la construirea țării, pe un canal, pe stânca cea înaltă, să simtă prețul simplu al trădării. Au început să scuipe în prostie, o facere de bine în popor, o vrere miruită de Pronie, cârtind spre muncă și spre viitor.