Vai,vai...

Într-o țară țigănită, păgubită de prostie,

Un tribun închină ode unui clovn fără tichie.

Un popor de iobăgime frămăntând căciula-n mână,

Stă în reazemul de garduri și sub biciul care-i mână.

Ne-am ținut de veacuri fibra, dar de-un sfert de veac încoace,

N-avem cale, n-avem slujbă zgribuliți într-o găoace.

Jupuiți de veneticii și de slugi, cozi de topor

Ne-închinăm și în biserici cu suflet rătăcitor.

Mergem turmă după diavol simulând o sfântă cruce,

Căscând gura către Cerul ce pieire ne aduce.

Izmeniți fără izmene oameni cu lătrat la Lună

Nu pricep că viața vieții trebuie să fie bună.