Viața

Abia acum revăd cu ochii minții,

Cum singur, eu m-am schingiuit în viață,

Am mers în dogme, cum au vrut părinții,

Preceptele morale m-au învins,

Purtam în lume parcă altă față

Și mă luptam cu dorul înadins.

Am îngropat speranțe,multe vise

În acceptări cu-aromă pentru frust.

Am încălțat cărările permise

Cu-opincile cusute-n sărăcie

Și cu noroiul unui drum îngust,

De unde cumperi iar copilărie?

De ce n-am fost rebel, copil de ducă,

Haiduc prin codrii negri de stejari,

Prin sate-a nopților în zbor  nălucă,

Un fur de fete fără pic de zestre,

Un cărăuș păcatelor mai mari,

Un pezevenchi pictat într-o poveste?