Ieșiți...

Ieșiți pe stradă, oameni buni, așa nu se mai poate,

Mizeria a dat pe-afară din cele trei Palate.

Ieșiți cu mături, cu lopeți, cu sacii de gunoaie,

Grămada nesimțirii lor, n-o spală nici-o ploaie.

De zeci de ani vă mint cu sârg și dăruiesc ciozvârte

Și toată bogăția  țării în curtea lor se-învârte.

Au câini de pază, bodyguarzi, dreptatea lor e sfântă,

Se dau cu mir pe ochi, pe păr și nimeni nu cuvântă.

Le stau alături cuib de juri, justiția chiorâtă

De pofte mari și bogății, cenușă pe-a lor turtă.

De ce te-ai apleca puțin spre cel de lângă tine,

Când poți să-l minți și poți să-l furi să-ți meargă ție bine?