Că cam așa președinte...

       Abemus Iohanis! N-avemus președinte. Un sas mare se plimbă prin lăuntrul palatului și pe afară, chiar mai departe de hotare, drept, cu o cheiță în cur. Cu alte cuvinte țeapăn. Cheița are un inel de aur în c are șade degetul agentului F.S.B. Manolache. Președintele n-are voie să ridice vocea, să se răstească sau să suduie. Altfel i se arată ce a grăit și promis la Grifco pupând pulpana celui mai trăsnit dușman al poporului, Dan Voiculescu în toamna anului 2011, când s-a pus de o lovitură de stat.

       Ce am aflat din strategia de apărare? Că Statul Român are mai multe dimensiuni.Mai multe decât geometria spațiului, trecând de la lungime. lățime și înălțime probabil la timpul care fuge printre stele sau așteaptă evaporarea incompetenței. 

        Strategia de apărare, în dimensiuni virtuale, golite de popor, trebuie asumată de clasa politică. Păi ce face clasa politică, pălărie fără cap, așezată pe o tărtăcuță în aer fără trup,trupul națiunii, din 2012 încoace. Nu frământă dar coace! Turtă dulce pentru cei cocoțați pe marele bălegar auriu.

        Țara nimănui, din care fug cu hălci uriașe aliații și nealiații nu poate avea cap, nu poate avea conducere. Nema prim- ministru, nema președinte. Dimensiunile, justiție, servicii secrete, economie, învățământ, sănătate, mediu virtual în relief, ape și autostrăzi, infrastructură se micșorează într-o strategie de siguranță fuzibilă. Un nor de ciori care croncănește  în Parlament poate oricând să înnoade sârmele pentru un scurtcircuit.