Mi-aș dori un Partid.

       Un partid al poporului român, fie le și Popular. Un partid de solidaritate umană care să știe să iubească și să urască.Un partid altruist care să flămânzească pentru a da copiii la școală, pentru a da tinerilor de muncă pe posibilitățile lor intelectuale reale, nu pe fraudă, pentru a asigura maturilor locuri de muncă profitabile, pentru a excita senectuțile spre sfaturi de bună cuviință. 

        Ca să faci un partid, o sectă, o religie, ai nevoie de o ideologie care să despartă, dragostea de ură. Creștinismul a plecat cu dragoste de oameni și bunătate. A sfârșit cu crime. Capitalismul a plecat cu pretenții de libertate și liberă inițiativă și a sfârșit cu exploatarea exacerbată a celor slabi. Comunismul a pornit cu egalitatea necondiționată a oamenilor și a sfârșit cu inegalitatea între activiști analfabeți și restul comuniștilor. Fasciștii au plusat pe ura de asă și au sfârșit în crime. Jihadiștii urăsc civilizația și vor să aducă întunericul și groază peste popoarele lor

         Eu aș vrea un partid luminat, de omenie, care să urască ne-munca, frauda, furtul și delapidarea în detrimentul celor cinstiți și să iubească cu bun simț comunitatea. Să=i ajute pe cei în necaz nu pe cei ce se lăfăie în parazitism social.

            Hai să fim oameni și români. Ce-ar fi să devenim daci?