Mișcarea populară.

     M-am înscris în P.M.P. în aprilie 2013 din considerente de probitate politică. Admiram personalitatea celui mai mare politician român de după ”bălegarul catolic din 1989”, Traian Băsescu. Am pus preț pe capacitățile politice excelente ale lui Cristian Diaconescu și tenacitatea lui Eugen Tomac. Am strănutat și am sughițat  când partidul a fost colonizat de Elena din Troacă cu întregul ei alai de penali. Această fată profund incultă, apărută de nicăieri, a încurcat iremediabil ițele unei politici pe profit și lux.

      P.M.P trebuie să adopte o linie politică serioasă. Nu se mai poate face politică pe banii bogătașilor corupți. Doctrina populară lipsește în toată europa. E o adunătură de precepte și voințe de ”hei rup”. Am văzut o lozincă la filiala Constanța, județul în care locuiesc incognito din punct de vedere partinic, ”dreapta e pentru toți”! Insuficiență politico-istorică sau prostie? Dreapta a fost dintotdeauna pentru elite, dar nu elite productive ci elite parazitare. Atenție, noi suntem ortodocși iar creștin-democrație este catolică! Tinerii noștri adepți sunt total ne duși la biserică, adică netrecuți prin bibliotecă.

     O politică mare nu se face cu sintagme de moment, că nu suntem de acord cu cutare sau cutare lucru. O politică mare cere o bază de masă cu interese comune, căreia i se destină o ideologie politică în consens cu gândirea celor care sunt chemați la o mare operă socială. care este ideologia populară? Orice sectă se dezvoltă pe un filon de parțial nihilism doctrinar, fie în religie fie în filozofie. Sloganele și lozincile nu creează bază de luptă politică ci cimilituri trecătoare ca strigăturile la horă.

    Doctrina, ideologia, principiile și strategia unui partid trebuie să creeze conștiințe. Popularul românesc trebuie să disjungă între poporul muncitor, productiv și poporul pauperizat, asistat și parazitar. Idem pentru elite, de valoare sau de sugative.