Nimic

Pe ce cărări m-ai petrecut,

Hățiș de zmeură și mure,

Întunecata mea Pădure,

De n-am ajuns unde-aș fi vrut?

Acum când tu ai dispărut

Lăsînd o coastă dezvelită, 

M-am stins în dorul de elită,

Îmi număr anii de rebut,

Pe românește, de restriște 

De piază rea și resemnare,

Nu mai e focul din amnare,

Nici spice-n pașnica miriște.

Oricâte vise țes în Iele,

Cei răi îți încovoaie soarta,

Și u-ți deschide nimeni poarta,

Stăpânilor dispuși la rele.