Al treilea...

Din Pământ bufnește ură, gheizere fierbinți de fică,

Banii-s numărați în gloanțe, pacea Lumii se ridică,

Migratori fugiți de foame își pun moartea în credință 

Profitori visând eternul se golesc de conștiință.

Ce contează crezul vieții de-a ținti spre Dumnezeu, 

Când în mintea lor puțină au crisparea unui Eu.

Chiar și frați de-același sânge au în suflet răutate,

Pentru-o clipă desfrânată omoară frate pe frate.

Ce-am primit din lumea veche, de la moaște de străbuni

Dacă ne mințim copiii, îi ucidem de nebuni.

De ce n-am stârpii deodată toată stirpea omenesacă,

Să ne ducem în Gheenă, viața nu ne mai prostească!