Tot despre ”dotores”

     Nu despre medici ci despre doctori în anumite drepturi, de  a promova, de a fura și de a dormi în izmene mizerabile de jeg și alte ingrediente care nu au cum să ajungă la conștiință. nu pot da iz de bun simț.

     Un doctor în științe, devine după ani de studiu un cercetător, un inovator, un producător de valoare științifică și umană nu un politruc insuficient, dopat în minte cu două- trei cuvinte.

      Avem un doctor Abramburica Andronescu, în chimie, care nu a descoperit nici măcar o formulă nouă dar a descoperit șperțul din facultățile particulare, din bulucirea proștilor în licee, pe placul marii mase a prostimii dornică de diplome, părinți și copii. De ce am clădi o societate meritocratică, un imbold de progres social când putem profita personal de bulversarea valorilor.

      Cei mai mulți doctori îi găsim însă în domeniul apărrării și siguranței naționale. Au venit cu ceva nou acești doctori pur și simplu analfabeți? Elena Udrea, strateg militar care nu știe nimic despre armată,  sergentul major cu patru stele Gabi Oprea a cărui ultimă lectură fabuloasă a fost ”Capra cu trei iezi” și care a mai puiat niște doctori fără grade, interlopul general Tobă, care nici nu și-a văzut scrierile și atâția alții, au beneficiat de dreptul de a urrca în ierarhia politică, de bani și prestanță nemeritată.

     Cea mai mare durere vine din faptul că doctorii care au făcut doctori erau profesori fără carte, cititori de lucrări scrise de alții, oameni la catedră cărora dacă le luai caietul din față muțeau în rușine.

     Abia peste 25 de ani când generația facebook va ajunge la catedră s-ar putea să punem de un învățământ adevărat. dacă până atunci nu vom dispărea ca națiune și limbă!