Țiganiada ungurească.

      De fapt nici ungurii, maghiarii, secuii, cengăii și alte triburi din Slovacia, Serbia, Ucraina, etc. nu știu precis ce sunt. Unguri sau maghiari? O națiune incertă, fără comunitate de teritoriu, de fctură psihică, de obiceiuri  și tradiții, urlă într-o limbă imposibilă în Europa, din toți rărunchii că nu li se dă ce ar putea să stăpânească și să fure.

       Dacă poliția intră într-o șatră țigănească pentru a extrage un hoț, se adună toată șatra și începe să urle și să țipe, țigăncile își ridică poalele în cap ca să se vadă că n-au nici măcar chiloți sau budigăi. Așa fac și ungurii când au fost dovediți ca șovini, iredentiști și teroriști. Mai ales și secuii care nu știu încă dacă sunt unguri, maghiari sau șlehtă românească deturnată de secole la inconștiență națională. Vulgul acestor locuitori ai ținutului Trei Scaune, întrece toată prostia și analfabetismul satelor românești din fostul Regat.

     Durerea vine de la inepția, nu a clasei politice care nu prea a fost dusă la biserică decât din interes, ci a Academiei Române, a istoricilor în mare parte străini parveniți, a lingviștilor căzuți acum 200 de ani în haznaua lui Hașdeu, român înverzit din greci. Nimeni nu se ostenește să pună adevărul istoric în drepturile realității. Noi tracii, geții, dacii, vlahi și români suntem leagănul Europei în domeniul cuvântului articulat, scris și gramatical. Noi suntem aici de 8000 de ani și nu ne-a învățat nimeni să legănăm, să vorbim, să cântăm și să ne bucurăm de natură.

    Rușine națiune de adunătură, fără conștiință națională!