C.S.M. în ridicolul bineașteptat.

      În nenumărate postări anterioare am făcut radiografia celei de a treia puteri în stat, puterea justiției. Am arătat că C.S.M. este un fel de Parlament pe această latură care nu poate sări dincolo de trunchiul general al corupției. Se aleg între ei, pe baza unei campanii de alegeri invizibile pentru publicul larg, cu cumetrii, favoruri și amenințări. Participă la vot magistarți, judecători și procurori care au susținut ”legal” jaful național de 26 de ani. Judecători care au trimis la închisoare bancuriștii de pe vremea lui Ceaușescu, care s-au îmbogățit imediat după 1990 pe baza somnului națiunii, nu rațiunii, pentru că există și rațiunea îmbogățirii rapide. Judecători care au pus umărul, la greu pentru jefuirea proprietăților statului, uzinelor și fabricilor, la împroprietăriri frauduloase cu șpaga de rigoare. Procurori făcuți de Iliescu în slujba revoluției, din securiști și polițiști și din vechii torționari comuniști care au pus botniță adevărului despre crimele revoluției și au dat milioane de N.U.P.-uri pentru interlopi și mafioți, așanumiți oameni de afacei și politruci.

      C.S.M. nu se opune mutării Academiei Române și Uniunii Scriitorilor în penitenciare în interesul evoluției inteligenței românești pe baza minții de pe urmă. Păi cum să se opună când judecătorul de drepturi și libertăți se poate umple de bani de la infractorii de lux și mai dă și la deal. Profesorii în mare majoritate jurriști rămân fără peșcheșuri grase pentru compilarea de lucrări științifice și plagiate.

     Mirosul unei națiuni nu stă nici în rășina brazilor nici în înflorirea salcâmilor și teilor sau a florilor din luncă ci în parfumul chimizat al celor care-i poartă ștaiful.