Afurisită piele!

Afurisită piele, e pielea pe la noi,

Nici bundă trasă-n piuă, nici un cojoc de oi.

E doar șorici prea tare, din sânge-ncrucișat,

A celor ce-n copite de-un secol ne-au călcat.

Zadarnic îmbrăca-ta-m ițari curați din lână, 

Venit-au migratorri și ne-au avut la mână.

Iobagi cu cușma-n mână ne-am înclinat mereu,

La hordele străine crezând în Dumnezeu!

Întoarce prostul palma obrazului lovit,

Cu alt obraz de slugă furat  și umilit.

Capul plecat muțește nici sabia nu-l taie,

Părinții și-au dat fiii pe aer în odaie.

Sunt profitori de noapte și zi în benectute,

Ce-și vând strămoșii-n aur pe ”căcărezi” virtute.

Aș blestema continuu maimuțele umane,

Dar timpul meu se duce-n coșciug sau geamantane.