Dincolo de Prut.

Dincolo de Prut se plânșe, bieți români bătuți de soartă

Care bat la Poarta Țării, ferecata noastră poartă.

Cu putința în șpilhozeni și dorințele în blugi,

Cei de dincoace de apă au rămas mare de slugi.

Cărturari plătiți anume, dregători cu punga plină

Stau cu burțile la soare, nici un dor nu se anină!

Nu mai știm ițari să tragem și nojițe la opinci,

Stuful l-am schimbat cu tablă și picioarele cu inch.

Peste Prutul plin de lacrimi, nu mai trec poduri de flori,

Nu mai curge-același sânge în fecioare și feciori,

În Carpați domnește sila pofta de-a tăia pădurea

Cine stă să mai gândească la românii de pe-aiurea?

Ne conduc bazibuzucii, toți cu sângele corcit

Ne-au vândut în van haiducii, căutat-am ce-am dorit!