Hei rup!

        Este sloganul sau lozinca prin care bunicii noștri au reconstruit o țară furată de nemți, devastată de al II-lea Război Mondial, jefuită de ruși și arsă de seceta anilor 1946-1947. Să presupunem că sovieticii nu ar fi impus ”dictatura proletariatului” și ar fi lăsat România într-un surogat de democrație. Ce-ar fi ieșit din jungla umană românească de după război? Mafii fasciste, mafii în devenire comuniste, mafii interlope, țiganiadă pe bune! Cine vrea să se documenteze ar putea căuta în istoria Greciei între 1946-1952. Nu oare, noi românii am adoptat crescut și educat peste 200.000 de copii greci scoși din mocirla democrației din ac ea vreme? Grecia a scăpat pentru că șervețelul celor trei capi ai lumii garanta un sprijin de 50% din partea Occidentului.Pentru România nu exista nici o garanție!

      Mi-am adus aminte de acest ”Hei rup” pentru că de 26 de când am trecut la ”Democrație” și libertate pe apucate nu am auzit în nici un îndemn la ”hai să facem” ci numai la ”hai să dărâmăm, hai să vindem, hai să ne îmbogățim” în suprastructura politică a țării, înfestată de lichele de toate condițiile sociale și toate minoritățile naționale.

      N-am văzut nici o ”Horă de unire” în jurul dreptății și justiției românești și într-un context de emancipare națională economică, socială și politică. numai frâne, trădări și paraîndărăt. S-a activat peste poate egoismul râca și zânzania pe criterii de bogăție și putere, pe manifestările animalice ale tuturor păturilor și categoriilor sociale.